CUBICULUM

S-au scris multe, spus si mai multe, s-au facut studii nenumarate, iar in final tot se moare din cauza asta. Bine, bine!, spun unii, dar de ce e considerata calea ce conduce la deces?
Propun sa o analizam cu totii caci in fond este vorba despre acel individ, tinut captiv intr-un cub ce tine loc de birou, dimensionat dupa perceptia investitorului ce patroneaza si administreaza locatia. N-am sa ma refer acum la activitatea ce se gestioneaza din interiorul acelui " cub " ci la ceea ce se intampla cu cubiculul nostru in timpul pe care si-l petrece disciplinat in cusca sa.
Vreau sa vorbesc despre timpul efectiv in care isi toceste neuronii ( vezi DEX ce-s aia si la ce folosesc ca nu-i pomenesc degeaba) gandind, la cat isi consuma materia cenusie folosindu-si ochii excesiv sau ciulindu-si urechile stand incordat ca sa nu i se reproseze o atitudine neprincipiala sau neadecvata pe masura locului sau de munca. Ma refer la timpul alocat telefoanelor, probabil singura activitate ce implica un efort fizic regulat, la invartitul cu scaunul deoarece compresia vertebrelor coloanei asupra discurilor intervertebrale isi cere si ea drepturile, la aerul conditionat despre care nu ai cum sa pomenesti ca se trezeste unu` cu cravata si guler scrobit sa-ti paseze o ocheada ca transpira, pana in momentul in care iti iei inima in dinti si sari cu hartia in mana ca s-a stricat imprimanta si mergi dupa cei de la tehnic, sa poti manca un Lays.
- Si atunci ce faci?!
- N-ai inteles?
- Te intreb inca odata, cee faaaaci?!
Mananci ca esti om.
- Normal nuuu?!
Da, da` ce mananci?
- Poi n-oi manca mancare gatita la tine-n cub. Daca esti dupa salariu iti permiti o iesire, doua la cafeneaua de la parter, cand esti mai nou, unde poti sa-ti cunosti si tu colegii, colegele... . Dar fara sperante prea mari pentru ca nu-ti permiti socializarea decat de la al doilea salariu - incolo, dupa ce vezi si tu mersurile, lumea, obiceiurile casei. Te multumesti cu un sandvici si-o cafea si ideea ca vei reveni. Dupa, te vei agita si asa incepe calvarul cu covrigeii, sticsurile, pixurile, snacksuri, pexuri si alte junkfood-uri. 
Asteptandu-ti urmatorul salariu observi ca viata nu-i chiar atat de grea  in cubul tau pentru ca mai exista si catering-ul.
Cei vechi o fac. O vei face si tu la timpul potrivit. Nu de la inceput pentru ca nu sti ce firma livreaza in cladire si nici n-ai inca un colectiv cu care sa te asociezi. Doar n-oi avea pretentia sa vina un pusti cu scooterul numai pentru tine?!
Astfel, asteptand momentul oportun, trece luna, vine salariul, tu intre timp mai alternezi si cu sandviciurile de-acasa, daca ai timp si chef sa ti le faci ca atmosfera premergatoare plecarii la munca devine agasanta stiind cu ce te confrunti deja. Iata-te in fata unei alte provocari. Sandviciul si cafeluta din cafeneaua de la parter, mica socializare din pauza de masa in care te vezi facand sluji pentru a te incadra in echipa care face comanda. Dar nu-ti face prea mari sperante ca vei suporta meniul zilei. Daca esti norocos te vei pricopsi cu pizza ( alt junkfood ) doar ca sa nu mananci amalgamul numit ciorba si snitelul reancalzit pe care il mai bagi si tu la microunde.
Mah! important e ca ti-ai facut cat de cat o idee despre cum trebuie abordata problema mancarii.
A mancatului e alta. As vrea sa o discutam pe fiecare caz in parte insa nu azi.
Ce vei face de-acum incolo? Va trebui sa te adaptezi la un asa zis regim de lucru. Oare va fi chiar cel pe care ti-l imaginezi? Iti va permite timpul efectiv de stat in cub sa jonglezi in asa masura incat sa nu te dai peste cap si sa ajungi la fel de nedespartit de cantar precum esti de birou? Poate ca da. E sansa de care ai nevoie. Daca nu ti -se ofera va trebui sa ti-o faci. Te vei uita lung la colegii ce se vor afisa constiinciosi, interesati de cariera si atunci vei lua prima decizie individuala. Iti vei stoarce creierul iara, ca sa dai nota explicativa colectivului pentru faptul ca ai nevoie de un alt regim alimentar, de un alt furnizor de papica pentru ca te-ai apucat de sala, de Zumba, Rumba sau alta activitate extraprofesionala pentru intretinere. Totul se va schimba. Vei avea un alt tonus comparativ cu soriceii constiinciosi ce viseaza sa ajunga mari. Te vei framanta din nou caci timpul nu-ti va permite sa le faci pe amandoua atat de bine incat sa le faci fata contopistilor. Pe rand, colegutii si colegutele iti vor vorbi cat mai des, sau poate nu, dar poate ca da, despre ce vizite au facut pe la doctorul de familie. Daca sunt mai in varsta pe la un cabinet pentru investigatii clinice.
Nu-i o treaba! iti vei dori sa iesi din cadru si sa ramai pe axa proprie. Iarasi framantari fata de cat te vei implica in activitatea de creatie. Vei face fata oare hecticismului ca sa nu ajungi o stafida subnutrita sau sa eviti o steatoza?
Dar vei razbi si te vei simti si bine. Timpul va trece peste toate incercarile tale de a te reface, pana intr-o zi din vremuri, cand te vei intalni cu mine, .... la pescuit unde iti voi spune si de ce!